ÎMBRÂNCÍ, îmbrâncesc, vb. IV. Tranz. şi refl. recipr. A (se) împinge cu violenţă, a(-şi) da brânci; a (se) ghionti, a (se) brânci¹. – În + brânci.

ÎMBRÂNCÍ vb. a (se) ghionti, a (se) izbi, a (se) îmboldi, a (se) împinge, a (se) înghionti, (pop.) a (se) buşi, (reg.) a (se) brânci, a (se) înghioldi, (prin Mold.) a (se) blendi, a (se) blendisi, a (se) dupăci, (prin Olt. şi Ban.) a (se) popândi.

îmbrâncí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îmbrâncésc, imperf. 3 sg. îmbrânceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. îmbrânceáscă

A SE ÎMBRÂNC//Í mă ~ésc intranz. A face (concomitent) schimb de brânci (unul cu altul). [Sil. îm-brân-] /în + brâncă

A ÎMBRÂNC//Í ~ésc tranz. (persoane) A împinge violent (cu mâinile). [Sil. îm-brân-] /în + brâncă