ÎMBRÂNCÍRE, îmbrânciri, s.f. Acţiunea de a (se) îmbrânci şi rezultatul ei. – V. îmbrânci.

ÎMBRÂNCÍRE s. ghiontire, îmboldire, îmbrânceală, îmbrâncitură, împingere, înghionteală, înghion-tire, (reg.) înghioldeală, înghioldire.

îmbrâncíre s. f., g.-d. art. îmbrâncírii; pl. îmbrâncíri