ÎMBRĂCĂMÍNTE s.f. 1. Totalitatea obiectelor care îmbracă corpul omenesc (exceptând încălţămintea); veşminte, haine, straie. 2. Hârtie, material plastic etc. cu care sunt învelite copertele unui caiet, ale unei cărţi etc. 3. Strat de material cu care se acoperă o piesă sau o construcţie pentru a o izola, pentru a o proteja etc. [Gen.: îmbrăcămintei] – Îmbrăca + suf. -ăminte.

ÎMBRĂCĂMÍNTE s. v. placentă.

ÎMBRĂCĂMÍNTE s. 1. v. haină. 2. v. port. 3. v. vesti-mentaţie. 4. v. ţinută. 5. v. garderobă. 6. înveliş, învelitoare. (~ la o carte, la un caiet.)

îmbrăcămínte s. f., g.-d. art. îmbrăcămíntei; pl. îmbrăcămínţi

ÎMBRĂCĂMÍN//TE ~ţi f. 1) (nume generic) Totalitate de piese vestimentare care acoperă corpul omului; veşminte; vestimentaţie. ~ de vară. ~ de protecţie. 2) Strat de materiale aplicate pe suprafaţa unui obiect pentru a-l proteja. ~ rutieră. [G.-D. îmbrăcămintei] / a îmbrăca + suf. ~ăminte

!îmbrăcămínte s. f., g.-d. art. îmbrăcămíntei/îmbrăcămínţii; (straturi de material) pl. îmbrăcămínţi