ÎMBRĂCÁ, îmbrác, vb. I. Refl. şi tranz. 1. A(-şi) acoperi corpul cu veşminte. ♦ Refl. A purta haine de o anumită croială, de o anumită calitate etc. 2. A-şi procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase. 3. A (se) acoperi, a (se) înveli. ♦ Tranz. A înfăţa perna sau plapuma. ♦ Tranz. A înveli cu hârtie, cu material plastic etc. copertele unei cărţi, ale unui caiet etc. ♦ Tranz. A fereca icoane, bijuterii etc. în aur sau în argint. ♦ Tranz. Fig. A învălui, a ascunde (adevărata înfăţişare, adevăratul aspect etc.). – Lat. *imbracare (< braca „pantaloni“).

A (se) îmbrăca ≠ a (se) dezbrăca

ÎMBRĂCÁ vb. 1. a se echipa, a se înveşmânta, (înv. şi reg.) a se înveşte. (Vă rog să vă ~ şi să mergem.) 2. a-şi lua, a-şi pune. (Şi-a ~ haina şi a plecat.) 3. a pune, a trage. (~ cămaşa pe tine.) 4. v. înfăţa. 5. v. tapisa. 6. a (se) acoperi, a (se) înveli, (înv. şi pop.) a (se) coperi. (A ~ o carte.) 7. v. fereca.

îmbrăcá vb., ind. prez. 1 sg. îmbrác, 3 sg. şi pl. îmbrácă

A ÎMBRĂCÁ îmbrác tranz. 1) (haine) A pune pe corp. ~ rochia. 2) (fiinţe) A acoperi cu haine, potrivindu-le pe corp. ~ copilul. 3) (persoane, încăperi etc.) A asigura cu haine, cu lucruri casnice. ~ familia. ~ casa. 4) şi fig. A asigura cu un înveliş extern. ~ o pernă. ~ o carte. [Sil. îm-bră-] /<lat. îmbracare