ÎMPERECHEÁ, împerechez, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia. 2. Tranz. A potrivi perechile de animale în vederea montei. ♦ Refl. recipr. A săvârşi actul sexual; a se împreuna. [Var.: (reg.) împărecheá vb. I] – În + pereche.

A (se) împerechea ≠ a (se) desperechea

ÎMPERECHEÁ vb. v. duşmăni, urî, vrăjmăşi.

ÎMPERECHEÁ vb. (BIOL.) a (se) goni, a (se) împreuna, a (se) încrucişa, (pop.) a (se) căţeli, a (se) însoţi, (reg.) a (se) pui. (Animalele se ~.)

împerecheá vb., ind. prez. 1 sg. împerechéz, 3 sg. şi pl. împerecheáză, 1 pl. împerechém; conj. prez. 3 sg. şi pl. împerechéze; ger. împerechínd

A SE ÎMPERECH//EÁ mă ~éz intranz. 1) (despre fiinţe sau obiecte) A uni pentru a forma o pereche; a constitui o pereche. 2) (despre fiinţe de sex opus) A realiza actul sexual (în vederea reproducerii); a se împreuna. /în + perechea

A ÎMPERECH//EÁ ~éz tranz. 1) (fiinţe sau obiecte) A face să se împerecheze. 2) (animale de sex opus) A uni pentru reproducere; a se împreuna. /în + perechea