ÎMPIETRÍ, împietresc, vb. IV. 1. Intranz. şi refl. A se preface în piatră. ♦ Refl. A deveni tare ca piatra; a se întări. 2. Intranz. Fig. A rămâne pe loc, nemişcat; a încremeni, a înlemni, a înmărmuri. ♦ Refl. şi tranz. A deveni sau a face să devină insensibil. – În + piatră.

ÎMPIETRÍ vb. v. insensibiliza.

ÎMPIETRÍ vb. 1. v. petrifica. 2. v. usca. 3. v. înmăr-muri.

împietrí vb. (sil. -tri), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împietrésc, imperf. 3 sg. împietreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. împietreáscă

A SE ÎMPIETR//Í pers. 3 se ~éşte intranz. 1) A se preface în piatră; a deveni piatră; a se pietrifica. 2) A se face tare ca piatra; a deveni tare ca piatra. Mortarul s-a ~it. 3) fig. A deveni insensibil; a se închide în sine; a înlemni. Zâmbetul i se ~ pe faţă. /în + piatră

A ÎMPIETR//Í ~ésc 1. tranz. A face să se împietrească. 2. intranz. A pierde capacitatea de a se mişca (din cauza unor emoţii puternice); a rămâne nemişcat; a încremeni; a înmărmuri; a înlemni. [Sil. -pie-tri] /în + piatră