ÎMPLINÍT, -Ă, împliniţi, -te, adj. 1. (Despre noţiuni de timp) Întreg, complet. 2. (Despre oameni) Bine făcut, proporţionat. ♦ Durduliu, grăsuţ. – V. împlini.

ÎMPLINÍT adj. 1. complet, întreg. (Are cinci ani ~ţi.) 2. deplin, încheiat, întreg. (Zece ani ~ţi.) 3. completat, întregit, rotunjit. (Sumă ~.) 4. v. gras. 5. v. îndeplinit.

ÎMPLINÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A ÎMPLINI şi A SE ÎMPLINI. 2) (despre noţiuni de timp) Care este întreg, complet. O lună ~tă. /v. a (se) împlini