ÎMPRĂŞTIÁ, împrắştii, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A face să plece sau să fugă ori a pleca, a fugi în toate părţile; a (se) risipi, a (se) răspândi, a (se) răzleţi. ♦ P. anal. A (se) risipi prin cădere, prin rupere, prin răsturnare. ♦ Tranz. Fig. A face să dispară gândurile, a risipi o stare sufletească (apăsătoare). 2. Refl. (Despre lichide) A se răspândi, a se difuza. ♦ Tranz. şi refl. P. gener. (Adesea fig.) A (se) întinde, a (se) difuza, a (se) răspândi. [Pr.: -ti-a] – În + praştie.

A (se) împrăştia ≠ a (se) strânge, a (se) îngrămădi

A împrăştia ≠ a aduna, a grămădi

A se împrăştia ≠ a se aduna

ÎMPRĂŞTIÁ vb. 1. a (se) dispersa, a (se) răsfira, a (se) răspândi, a (se) răzleţi, a (se) risipi, (pop.) a (se) răzni, (înv. şi reg.) a (se) răşchira. (S-au ~ în toate părţile.) 2. a (se) răspândi, a (se) răzleţi, a (se) risipi, (pop.) a (se) năsădi, (înv. şi reg.) a (se) sparge, a (se) spărgălui, (prin Olt. şi Ban.) a (se) sprânji, (înv.) a (se) scociorî, a (se) scodoli. (I s-a ~ întreaga turmă.) 3. v. risipi. 4. v. spulbera. 5. a se ridica, a se risipi. (Ceaţa s-a ~.) 6. a risipi, a spulbera, (pop.) a zburătăci. (Vântul ~ frunzele.) 7. a (se) prefira, a (se) presăra, a (se) răsfira, a (se) răspândi, a (se) risipi. (A ~ nisip peste tot.) 8. v. presăra. 9. v. răs-pândi. 10. v. cheltui. 11. a (se) răspândi, a (se) revărsa, a (se) risipi, a (se) vărsa. (Soarele ~ o căldură plăcută.) 12. a arunca, a da, a răspândi. (Luna ~ sclipiri vii.) 13. a scăpăra. (Focul ~ mii de scântei.) 14. v. difuza. 15. a (se) difuza, a (se) duce, a (se) întinde, a (se) lăţi, a (se) propaga, a (se) răspândi, a (se) transmite, (rar) a (se) vehicula, (înv.) a (se) povesti, a (se) vesti. (Ştirea s-a ~ peste tot.) 16. a circula, a se extinde, a se întinde, a se lăţi, a se propaga, a se răspândi, a se transmite, (înv.) a se răşchira, a se tinde. (Zvonul s-a ~ din gură în gură.) 17. v. emana. 18. v. propaga.

împrăştiá vb. (sil. -ti-a), ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. împrăştii, 3 sg. şi pl. împrăştie (sil. -ti-e), 1 pl. împrăştiém; ger. împrăştiínd (sil. -ti-ind)

A SE ÎMPRĂŞTI//Á pers. 3 se împrăştie intranz. A se răspândi în diferite direcţii sau pe un spaţiu mai mare; a se risipi; a se dispersa. S-au ~at în toate părţile. /în + praştie

A ÎMPRĂŞTIÁ împrăştii tranz. 1) A face să se împrăştie; a risipi; a dispersa. 2) fig. (gânduri, sentimente) A face să se uite. [Sil. îm-prăş-] /în + praştie