|
împrejmuit. 6 rezultate gasite
ÎMPREJMUÍT1 s.n. Faptul de a împrejmui; împrejmuire (1). – V. împrejmui.
ÎMPREJMUÍT2, -Ă, împrejmuiţi, -te, adj. (Despre locuri, terenuri etc.) Care este închis de jur împrejur (cu gard); îngrădit. – V. împrejmui.
Împrejmuit ≠ dezgrădit
ÎMPREJMUÍT adj. închis, îngrădit. (Un teren ~.)
ÎMPREJMUÍT s. v. împrejmuire.
împrejmuít s. n.
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
|