ÎMPROSPĂTÁ, împrospătez, vb. I. 1. Tranz. A face să fie din nou proaspăt, prin schimbare, prin înlocuire. 2. Tranz. şi refl. A (se) reînnoi. ♦ A (se) înviora. – În + proaspăt.

ÎMPROSPĂTÁ vb. 1. a primeni, a purifica, a ventila. (A ~ aerul dintr-o încăpere.) 2. a (se) reînnoi. (A ~ apa din cană.) 3. v. înviora.

împrospătá vb., ind. prez. 1 sg. împrospătéz, 3 sg. şi pl. împrospăteáză

A ÎMPROSPĂT//Á ~éz tranz. A face să devină proaspăt. ~ aerul din cameră. [Sil. îm-pros-] /în + proaspăt