ÎMPUŢINÁ, împuţinez, vb. I. Refl. A se reduce ca număr, ca mărime; a se micşora, a descreşte, a diminua, a scădea. ♢ Expr. A i se împuţina cuiva inima sau a se împuţina cu inima = a se descuraja; a se înfricoşa. – În + puţin.

A (se) împuţina ≠ a (se) înmulţi, a mări, a spori

A împuţina ≠ a spori

A se împuţina ≠ a se înmulţi

ÎMPUŢINÁ vb. 1. v. reduce. 2. a (se) micşora, a (se) reduce, a (se) restrânge, a scădea, (înv. şi reg.) a (se) strâmta. (Locurile de păşune s-au ~.) 3. a se reduce, a scădea, (Transilv.) a scăpăta. (Creditul s-a ~ mult.)

împuţiná vb., ind. prez. 1 sg. împuţinéz, 3 sg. şi pl. împuţineáză

A SE ÎMPUŢIN//Á mă ~éz intranz. A deveni mai mic (ca număr, dimensiune sau intensitate); a se micşora; a scădea; a descreşte; a se reduce; a se diminua. ~ la trup. Locurile de păşune s-au ~at. ♢ A i ~ cuiva inima sau ~ cu inima a-şi pierde curajul. /în + puţin

A ÎMPUŢIN//Á ~éz tranz. A face să se împuţineze; a diminua; a micşora; a scădea; a descreşte; a reduce. /în + puţin