ÎNŞELĂTÓR, -OÁRE, înşelători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care induce în eroare, care amăgeşte, iluzoriu, deluzoriu; care abuzează de buna-credinţă a cuiva; amăgitor. – Înşela + suf. -ător.

ÎNŞELĂTÓR s., adj. 1. s., adj. v. seducător. 2. adj. amăgitor, (livr.) iluzoriu, (înv. şi reg.) părut, (Transilv. şi Ban.) cealău, (Munt.) mâglisitor, (fig.) deşert, mincinos. (O imagine ~oare.) 3. adj. v. iluzoriu. 4. adj. v. perfid. 5. s. v. escroc.

înşelătór adj. m., pl. înşelătóri; f. sg. şi pl. înşelătoáre

ÎNŞELĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) şi substantival Care înşală; care induce în eroare; iluzoriu. Aspect ~. Aparenţe ~oare. /a înşela + suf. ~ător