ÎNŞTIINŢÁRE, înştiinţări, s.f. Acţiunea de a înştiinţa şi rezultatul ei; ştire, informaţie, anunţ, încunoştinţare. ♦ (Concr.) Comunicare scurtă făcută de obicei în scris de o instituţie, care cuprinde o ştire, un anunţ etc.; adresă, notă. [Pr.: -şti-in-] – V. înştiinţa.

ÎNŞTIINŢÁRE s. 1. v. informare. 2. anunţare, încunoştinţare, vestire, (înv.) publicare, publicaţie, publicuire. (~ a ceva făcută cuiva.) 3. v. anunţ. 4. v. comunicare. 5. v. informaţie. 6. v. notă. 7. v. prevenire.

înştiinţáre s. f. (sil. -şti-in-), g.-d. art. înştiinţării; pl. înştiinţări

ÎNŞTIINŢ//ÁRE ~ări f. 1) v. A ÎNŞTIINŢA. 2) Document prin care se anunţă ceva; aviz /v. a înştiinţa