ÎNŢELENÍT, -Ă, înţeleniţi, -te, adj. 1. (Despre pământ) Întărit, uscat din cauza secetei sau a necultivării. 2. Fig. Încremenit, împietrit, nemişcat. – V. înţeleni.

ÎNŢELENÍT adj. v. împietrit, încremenit, înlemnit, înmărmurit, înţepenit, neclin-tit, nemişcat, ţeapăn, ţintuit.

ÎNŢELENÍT adj. 1. v. bătătorit. 2. necultivat, nedesţelenit, nelucrat, (astăzi rar) ţelinos, (înv. şi pop.) sterp, (înv. şi reg.) săcret, (reg.) pârlogit. (Terenuri agricole ~.)