ÎNCÂLCÍ, încâlcesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) încurca fire de aţă, de păr etc. 2. Refl. Fig. (Despre gânduri, idei, acţiuni) A deveni neclar, confuz. – În + câlţi.

A încâlci ≠ a descâlci, a limpezi

ÎNCÂLCÍ vb. 1. v. încurca. 2. v. complica.

încâlcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. încâlcésc, imperf. 3 sg. încâlceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. încâlceáscă

A SE ÎNCÂLC//Í mă ~ésc intranz. 1) (de-spre fire, aţe, păr etc.) A se amesteca astfel, încât să nu se poată desface uşor; a se încurca. 2) (despre persoane) A pierde firul gândurilor; a se încurca. /în + câlţi

A ÎNCÂLC//Í ~ésc tranz. 1) A face să se încâlcească. 2) (urme, drumuri etc.) A amesteca astfel, încât să nu poată fi găsit; a încurca. 3) (persoane) A împiedica sustrăgând atenţia; a încurca. /în + câlţi