ÎNCÂNTĂTÓR, -OÁRE, încântători, -oare, adj. Care încântă; atrăgător, fermecător. – Încânta + suf. -ător.

ÎNCÂNTĂTÓR adj. 1. captivant, cuceritor, desfătător, fascinant, fermecător, răpitor, seducător, (rar) subjugător, (franţuzism) şarmant, (înv.) desfătat, (fig.) delicios, hipnotizant, savuros. (Un spectacol ~.) 2. admirabil, deosebit, excelent, remarcabil. (O lectură ~oare.) 3. v. fermecător. 4. desfătător, mângâietor, plăcut, (înv.) mângâios. (Un peisaj ~.) 5. v. adorabil.

încântătór adj. m., pl. încântătóri; f. sg. şi pl. încântătoáre

ÎNCÂNTĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care încântă; care este plin de farmec; admirabil; adorabil; fermecător. Un peisaj ~. /a încânta + suf. ~ător

ÎNCÂNTĂTÓR, – OÁRE adj. Care încântă; fermecător. [< încânta + -tor].