ÎNCÂNTÁ, încấnt, vb. I. 1. Tranz. A produce o stare de bucurie, de mulţumire, de entuziasm, de satisfacţie; a fermeca, a fascina, a vrăji. 2. Tranz. şi refl. A (se) amăgi, a (se) înşela, a (se) păcăli. – În + cânta (după fr. enchanter).

ÎNCÂNTÁ vb. 1. a atrage, a captiva, a cuceri, a delecta, a desfăta, a fascina, a fermeca, a răpi, a seduce, a subjuga, a vrăji, (fig.) a hipnotiza, a magnetiza. (Spectacolul l-a ~.) 2. v. bucura. 3. v. înşela.

încântá vb., ind. prez. 1 sg. încânt, 3 sg. şi pl. încântă

A ÎNCÂNTÁ încânt tranz. 1) A face să fie cuprins de uimire şi admiraţie; a fermeca; a vrăji; a fascina; a delecta; a desfăta. 2) A ademeni prin făgăduinţe; a înşela cu promisiuni; a momi. /în + a cânta

ÎNCÂNTÁ vb. I. tr. A fermeca, a entuziasma; a amuza. [P.i. încânt. / după fr. enchanter].