ÎNCĂRCĂTÚRĂ, încărcături, s.f. 1. Încărcare. 2. (Concr.) Ceea ce transportă sau poate transporta un vehicul, un vapor sau o fiinţă. ♦ Cantitate de explozibil cu care se încarcă o armă de foc; proiectilul introdus în armă. ♦ Explozibil introdus într-o gaură de mină. ♦ Materii prime şi auxiliare introduse într-un vas, într-un recipient sau într-un cuptor în vederea desfăşurării unui proces de fabricaţie. 3. Capacitate de încărcare. – Încărca + suf. -ătură.

ÎNCĂRCĂTÚRĂ s. 1. (înv.) podvadă. (~ dintr-un vehicul.) 2. v. povară. 3. v. tonaj. 4. v. umplutură. 5. furnal. (~ introdusă într-o gaură de mină.)

încărcătúră s. f., g.-d. art. încărcătúrii; pl. încărcătúri

îNCĂRCĂTÚR//Ă ~i f. 1) Ceea ce se încarcă într-un vehicul (pentru a fi transportat). 2) Substanţă explozivă introdusă într-o armă de foc sau într-o gaură de mină. ~a unui cartuş. 3) Capacitate de încărcare. /a încărca + suf. ~ătură