ÎNCASTRÁ, încastrez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A realiza o legătură între două elemente ale unui ansamblu pentru a împiedica mişcarea lor. – Din fr. encastrer.

încastrá vb., ind. prez. 1 sg. încastréz, 3 sg. şi pl. încastreáză

A ÎNCASTR//Á ~éz tranz. tehn. (corpuri, elemente ale unui corp etc.) A fixa printr-o legătură pentru a împiedica mişcarea relativă. [Sil. -cas-tra] /<fr. encastrer

INCASTRÁ vb. I. v. încastra.

ÎNCASTRÁ vb. I. tr. A înţepeni, a lega fix două corpuri (îmbucându-le unul în altul, în falţuri etc.) în aşa fel încât să se împiedice orice mişcare de rotire sau de translaţie a lor. [Var. incastra vb. I. / < fr. encastrer, cf. it. incastrare].