ÎNCEŢOŞÁ, pers. 3 înceţoşează, vb. I. Refl. A se lăsa ceaţă. ♦ Fig. (Despre ochi sau vedere) A se împăienjeni. – În + ceţos.

A se încetoşa ≠ a se limpezi

ÎNCEŢOŞÁ vb. 1. a se înnegura. (Vremea s-a ~.) 2. v. împăienjeni.

înceţoşá vb., ind. prez. 3 sg. înceţoşeáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. înceţoşéze; ger. înceţoşând

A ÎNCEŢOŞ//Á ~éz tranz. A face să se înceţoşeze. /în + ceţos

A SE ÎNCEŢOŞ//Á pers. 3 se ~eáză intranz. 1) A apărea ceaţă. Vremea s-a ~at. 2) fig. (despre vedere, minte etc.) A pierde din capacitatea de a percepe clar obiectele din realitatea înconjurătoare; a se înnegura; a se tulbura; a se întuneca. S-au ~at ochii. /în + ceţos