ÎNCETÁRE s.f. Acţiunea de a înceta şi rezultatul ei; întrerupere, oprire, sfârşit. ♢ Loc. adv. Fără (de) încetare = necontenit, neîncetat. ♢ Expr. Încetare din viaţă = moarte, deces. – V. înceta.

ÎNCETÁRE s. 1. v. întrerupere. 2. întrerupere, oprire, sistare, suspendare. (~ lucrului de către grevişti.) 3. v. sfârşit. 4. dispariţie, stingere. (~ ultimelor zgomote.) 5. dispariţie, trecere. (~ durerii.) 6. curmare, oprire, potolire, (înv.) precurmare. (~ vântului.)

încetáre s. f., g.-d. art. încetării

ÎNCETÁRE f. v. A ÎNCETA. ♢ Fără (de) ~ încontinuu. ~ din viaţă moarte. /v. a înceta