ÎNCETIŞÓR adv. Diminutiv al lui încet; încetinel (2). ♦ (Substantivat; în expr.) (A lua pe cineva sau a o lua) cu încetişorul = (a lua pe cineva sau a o lua) cu blândeţe, cu tact, cu binişorul. – Încet + suf. -işor.

ÎNCETIŞÓR adv. v. agale.

încetişór adv.

ÎNCETIŞ//ÓR² ~oáre (~óri, ~oáre) şi adverbial (diminutiv de la încet) Cam încet; destul de încet. /încet + suf. ~işor

ÎNCETIŞÓR¹ adv. (diminutiv de la încet) Nu prea repede. ♢ Cu ~ul cu binişorul. /încet + suf. ~işor