ÎNCHIPUÍ, închípui, vb. IV. Tranz. 1. (Cu pronumele în dativ) A-şi face o părere sau o imagine despre cineva sau ceva; a-şi imagina. ♦ Refl. A se imagina pe sine însuşi într-o situaţie sau împrejurare. 2. A plăsmui cu mintea, cu fantezia; a imagina. 3. A reprezenta, a simboliza; a forma. 4. (Pop.) A face, a întocmi, a înjgheba. – În + chip + suf. -ui.

ÎNCHIPUÍ vb. 1. v. imagina. 2. v. aştepta. 3. v. părea. 4. v. concepe. 5. v. bănui. 6. v. considera. 7. v. înfăţişa. 8. v. înfăţişa. 9. v. înjgheba.

ÎNCHIPUÍ vb. v. aduce, afla, apropia, ase-măna, asemui, concepe, crea, descoperi, elabora, face, găsi, gândi, imagina, imita, incarna, inventa, întruchipa, întrupa, metamorfoza, mima, modifica, născoci, plănui, plăsmui, preface, preschimba, proiecta, realiza, reproduce, schimba, scorni, semăna, transforma.

închipuí vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. închípui, 3 sg. şi pl. închípuie, imperf. 3 sg. închipuiá; ger. închipuínd

A ÎNCHIPUÍ închípui tranz. 1) A face în grabă din materiale aflate la îndemână; a înjgheba; a înfiripa; a sclipui; a improviza. ~ o colibă. 2) A aminti prin forma sa, înlocuind. Masa din colţ închipuia tribuna. 3) (construit cu un pronume în dativ) A-şi reprezenta în gând; a-şi înfăţişa; a-şi imagina. A-şi ~ viitoarea călătorie. /în + chip + suf. ~ui