ÎNCOLŢÍT¹ s.n. Faptul de a încolţi; încolţire. – V. încolţi.

ÎNCOLŢÍT², -Ă, încolţiţi, -te, adj. 1. (Despre plante) Răsărit², germinat. 2. Muşcat, prins cu colţii. ♦ Fig. Prins la strâmtoare. – V. încolţi.

ÎNCOLŢÍT s. germinaţie.

ÎNCOLŢÍT adj. germinat.

încolţít s. n.