ÎNCORONÁ, încoronez, vb. I. 1. Refl. şi tranz. A(-şi) pune coroană de monarh; p. ext. a deveni sau a învesti pe cineva monarh. 2. Tranz. A împodobi cu ceva (în formă de coroană); a încununa. 3. Tranz. Fig. A desăvârşi o lucrare, o operă, o activitate; a reprezenta în activitatea cuiva realizarea cea mai valoroasă; a încununa (2). – Din lat. incoronare.

A încorona ≠ a detrona

ÎNCORONÁ vb. 1. v. încununa. *2. (fig.) a încununa. (Şi-a ~ activitatea cu o capodoperă.)

încoroná vb., ind. prez. 1 sg. încoronéz, 3 sg. şi pl. încoroneáză

A ÎNCORON//Á ~éz tranz. 1) (monarhi) A urca pe tron, punând coroana pe cap (ca simbol al puterii). 2) (persoane) A împodobi cu ceva în formă de coroană; a încununa. ~ cu lauri. 3) fig. (activităţi, opere etc.) A încheia printr-o realizare de prestigiu; a încununa. /<lat. incoronare