ÎNCREMENÍ, încremenesc, vb. IV. Intranz. 1. A nu mai putea face nici o mişcare, nici un gest (de mirare, de groază etc.); a înlemni, a împietri. ♦ Tranz. A uimi. 2. (Despre lucruri în mişcare) A sta, a se opri locului. – În + cremene.

ÎNCREMENÍ vb. 1. v. petrifica. 2. v. înmărmuri.

ÎNCREMENÍ vb. v. opri, sta.

încremení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. încremenésc, imperf. 3 sg. încremeneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. încremeneáscă

A ÎNCREMEN//Í ~ésc 1. intranz. A pierde capacitatea de a se mişca (din cauza unor emoţii puternice); a rămâne nemişcat; a înlemni; a împietri; a înmărmuri. ~ de spaimă. 2. tranz. A face să rămână nemişcat. /în + cremene