ÎNCRUNTÁ, încrúnt, vb. I. 1. Refl. şi tranz. A apropia sprâncenele sau a face cute între sprâncene ori pe frunte (în semn de nemulţumire, de mânie, de îngrijorare etc.); a privi aspru. 2. Refl. (Înv.) A se umple de sânge; a se înroşi. – În + crunta.

A se încrunta ≠ a se descrunta

ÎNCRUNTÁ vb. v. înroşi, însângera, roşi, sângera.

ÎNCRUNTÁ vb. a se întuneca, a se mohorî, a se posomorî. (Ce te-ai ~ astfel?)

încruntá vb., ind. prez. 1 sg. încrúnt, 3 sg. şi pl. încrúntă

A SE ÎNCRUNTÁ mă încrúnt intranz. 1) A exprima nemulţumire (printr-o mină cruntă); a lua o înfăţişare supărată. 2) înv. A se umple de sânge. /în + înv. a (se) crunta

A ÎNCRUNTÁ încrúnt tranz. (sprâncenele sau fruntea) A face să se încrunte. [Sil. în-crun-] /în + a crunta