ÎNCUIÁT¹ s.n. Încuiere. – V. încuia.

ÎNCUIÁT², -Ă, încuiaţi, -te, adj. 1. Închis cu cheia, cu zăvorul. 2. (Pop.) Constipat. ♦ Fig. (Adesea substantivat; fam.) Care este insensibil la argumente, incapabil de a înţelege noul, care nu iese din părerile lui; p. ext. care nu este sociabil. – V. încuia.

ÎNCUIÁT adj. v. constipat.

ÎNCUIÁT adj. 1. ferecat, închis, zăvorât. (Casă, uşă ~.) *2. v. mărginit.

încuiát s. n.

ÎNCUIÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A ÎNCUIA şi A SE ÎNCUIA. 2) fig. (despre persoane) Care nu este comunicativ. /v. a (se) încuia

Incuiat cu cheia;Cardinaliilor nu le era permis nici cel mai vag contact cu lumea de afară: nici un telefon, nici un mesaj, nici o şoaptă prin uşile închise, nici o influenţă din exterior.