ÎNCUNUNÁ, încununez, vb. I. Tranz. 1. A aşeza o cunună pe capul cuiva în semn de omagiu, de înălţare la o demnitate etc., a încorona; p. ext. a aşeza un obiect deasupra altuia în chip de coroană. 2. Fig. A desăvârşi o activitate, o operă etc.; a încorona (3). [Prez. ind. şi; încunún] – În + cunună.

ÎNCUNUNÁ vb. 1. v. încorona. *2. (fig.) a încorona. (Şi-a ~ activitatea cu o capodoperă.)

încununá vb., ind. prez. 1 sg. încunun/încununéz, 3 sg. şi pl. încununeáză

A SE ÎNCUNUN//Á pers. 3 se ~eáză intranz. (despre activităţi, opere etc.) A ajunge la bun sfârşit, dovedindu-se vrednic (de ceva). ~ de succes. /în + cunună

A ÎNCUNUN//Á ~éz tranz. 1) A aprecia în mod solemn, punând cunună pe cap. 2) A împodobi cu ceva în formă de cunună; a încorona. L-au ~at cu flori. 3) fig. (activităţi, opere etc.) A încheia cu o realizare de prestigiu; a încorona. Şi-a ~at activitatea cu o capodoperă. /în + cunună