ÎNDESTULÁRE, îndestulări, s.f. Acţiunea de a (se) îndestula şi rezultatul ei; belşug, abundenţă. – V. îndestula.

Îndestulare ≠ lipsă, sărăcie

ÎNDESTULÁRE s. v. belşug.

îndestuláre s. f., g.-d. art. îndestulării; pl. îndestulări

ÎNDESTUL//ÁRE ~ări f. 1) v. A ÎNDESTULA. 2) Cantitate de bunuri care întrece cu mult necesităţile obişnuite; belşug; bogăţie; abundenţă. ♢ Cu ~ din belşug. /v. a (se) îndestula