ÎNDIGUÍ, îndiguiesc, vb. IV. Tranz. A mărgini o apă sau a înconjura o suprafaţă cu diguri, a zăgăzui; p. gener. a ridica un dig. – În + dig + suf. -ui.

ÎNDIGUÍ vb. a stăvili, a zăgăzui. (A ~ malul unui râu.)

îndiguí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îndiguiésc, imperf. 3 sg. îndiguiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. îndiguiáscă

A ÎNDIGU//Í ~iésc tranz. (torente de apă) A opri cu ajutorul unui dig; a stăvili; a zăgăzui; a bara. /în + dig + suf. ~ui