ÎNDOIÁLĂ, îndoieli, s.f. 1. Neîncredere; ezitare, şovăială; îndoire. ♢ Loc. adv. Fără îndoială = desigur, neapărat. ♢ Expr. A cădea la îndoială = a începe să se îndoiască de ceva, a fi nesigur. A pune (ceva) la îndoială = a se îndoi (III) de ceva. 2. (Rar) îndoire (a corpului). [Pr.: -do-ia-] – Îndoi + suf. -eală.

Îndoială ≠ încredere, siguranţă

ÎNDOIÁLĂ s. 1. v. ezitare. 2. dubiu, incertitudine, neîncredere, nesiguranţă, rezervă, scepticism, şovăială, şovăire, (astăzi rar) necredinţă, (înv.) aporie, îndoinţă. (Domnea o stare de ~.)

îndoiálă s.f., g.-d. art. îndoiélii; pl. îndoiéli

ÎNDO//IÁLĂ ~iéli f. Lipsă de încredere; neîncredere; rezervă. Stare de ~ . ♢ Fără ~ cu siguranţă; neapărat; numaidecât. A sta la ~ a nu fi hotărât; a şovăi. [G.-D. îndoielii] /a (se) îndoi + suf. ~eală