ÎNDOIÉLNIC, -Ă, îndoielnici, -ce, adj. Care provoacă îndoială, care nu poate fi primit ca sigur; dubios, echivoc, discutabil. ♦ Care pare puţin probabil; nesigur. ♦ Care nu inspiră încredere; suspect, necurat. ♦ Şovăitor, nehotărât. [Pr.: -do-iel-] – Îndoială + suf. -nic sau îndoi + suf. -elnic.

Îndoielnic ≠ cert

ÎNDOIÉLNIC adj. v. ezitant, fluctuant, indecis, nedecis, nehotărât, şovăielnic, şovăitor.

ÎNDOIÉLNIC adj. 1. v. dubios. 2. dubios, echivoc, necurat, suspect. (De o morală ~.) 3. v. nesigur.

îndoiélnic adj. m., pl. îndoiélnici; f. sg. îndoiélnică, pl. îndoiélnice

ÎNDOIÉLNI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care provoacă îndoieli; care dă de bănuit; suspect; echivoc; dubios. 2) Care pare puţin probabil; nesigur. 3) Care se îndoieşte; cuprins de îndoieli; şovăitor; ezitant. Răspuns ~. [Sil. -do-iel-] /îndoială + suf. ~nic