ÎNFĂŢÁ, înfắţ, vb. I. Tranz. A îmbrăca cu o faţă de pernă, de plapumă etc. ♢ Expr. A înfăţa patul = a schimba lenjeria patului. – În + faţă.

A înfăţa ≠ a desfăţa

ÎNFĂŢÁ vb. a îmbrăca. (A ~ o pernă.)

în fáţa loc. prep.

în fáţă loc. adv.

înfăţá vb., ind. prez. 1 sg. înfăţ, 2 sg. înféţi, 3 sg. şi pl. înfáţă; conj. prez. 3 sg. şi pl. înféţe

A ÎNFĂŢÁ înfăţ tranz. (perne, plapume, aşternuturi) A îmbrăca cu feţe curate. /în + faţă