ÎNFIRIPÁ, înfiripez, vb. I. 1. Tranz. A alcătui ceva din elemente puţine, disparate sau necorespunzătoare; a înjgheba. ♦ Refl. Fig. A lua naştere, a prinde consistenţă. ♦ Refl. A ajunge la o oarecare bunăstare. 2. Refl. A-şi reveni în puteri; a se reface după o boală, a se întrema. [Prez. ind. şi: înfiríp. – Var.: înciripá vb. I] – Cf. sl. č e r e p „oală, hârb“.

ÎNFIRIPÁ vb. v. apărea, arăta, ivi.

ÎNFIRIPÁ vb. 1. v. înjgheba. 2. v. întrema. 3. a (se) fortifica, a (se) îndrepta, a (se) întări, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) reconforta, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) tonifica, (înv. şi pop.) a (se) împuternici, (pop. şi fam.) a (se) drege, (pop.) a (se) scula, (înv. şi reg.) a (se) zdră-veni, (reg.) a se) vânjoşa, (Mold.) a (se) priboli. (S-a mai ~ şi el după o viroză.)

înfiripá vb., ind. prez. 1 sg. înfiripéz/înfiríp, 3 sg. şi pl. înfiripeáză/înfirípă

A SE ÎNFIRIP//Á mă ~éz intranz. 1) A ieşi din sărăcie; a prinde cheag. 2) A-şi reveni după o boală; a prinde puteri; a se întrema; a se înzdrăveni. 3) fig. (despre atitudini, sentimente, idei) A începe să capete contururi precise; a prinde consistenţă; a înmuguri; a încolţi; a se deştepta. [Şi mă înfirip] /cf. sl. erep

A ÎNFIRIP//Á ~éz tranz. A face în grabă din materiale aflate la îndemână; a închipui; a înjgheba; a sclipui; a improviza. [Şi înfirip] /cf. sl. erep