ÎNFIRIPÁRE, înfiripări, s.f. Acţiunea de a (se) înfiripa; înjghebare; întremare (după o boală). – V. înfiripa.

ÎNFIRIPÁRE s. v. apariţie, ivire.

ÎNFIRIPÁRE s. 1. v. înjghebare. 2. v. întremare. 3. fortificare, îndreptare, întărire, întremare, înzdrăvenire, reconfortare, refacere, restabilire, tonificare, (rar) reconfort, (înv. şi pop.) împuter-nicire. (Se constată o oarecare ~ a bolnavului.)

înfiripáre s. f., g.-d. art. înfiripării; pl. înfiripări