ÎNFLORÍ, înfloresc, vb. IV. I. Intranz. A face, a da flori; a se acoperi de flori. II. 1. Intranz. Fig. A-şi face apariţia, a se arăta; a se ivi; a se dezvolta, a creşte, a prospera. ♦ A fi în toată frumuseţea, strălucirea. ♦ (Despre faţă) A se îmbujora, a se lumina. 2. Tranz. A împodobi (prin cusături, desene, ornamente etc.), a înfrumuseţa. ♦ Fig. A exagera. 3. Tranz. (Pop.) A face ca o pânză sau un obiect confecţionat din pânză să devină alb-strălucitor (prin spălare şi uscare la soare). – Lat. inflorire.

ÎNFLORÍ vb. v. apărea, arăta, exagera, ivi, propăşi, prospera.

ÎNFLORÍ vb. (BOT.) a se deschide, a se desfoia. (Garoafele au ~.)

înflorí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înflorésc, imperf. 3 sg. înfloreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înfloreáscă

A ÎNFLOR//Í ~ésc 1. intranz. 1) (despre plante, terenuri) A face flori; a se acoperi cu flori. 2) (despre flori) A-şi deschide bobocii. 3) fig. A se dezvolta în condiţii favorabile şi în toată plenitudinea; a prospera. Arta ~eşte. 4) A căpăta aspectul unei flori; a deveni parcă presărat cu flori. Au ~it ferestrele de ger. 5) fig. (despre obraji, faţă) A deveni rumen; a se face roşu (ca bujorul); a se rumeni; a se îmbujora. 6) (despre unele produse alimentare, de obicei lichide) A prinde floare; a se acoperi cu un strat subţire de mucegai. /<lat. inflorire