ÎNFLORITÚRĂ, înflorituri, s.f. Podoabă, ornament, broderie. ♦ Fig. Adaos personal (la o povestire, la o expunere); exagerare. – Înflori + suf. -tură.

ÎNFLORITÚRĂ s. v. exagerare.

ÎNFLORITÚRĂ s. ornament, podoabă.

înfloritúră s. f., g.-d. art. înfloritúrii; pl. înfloritúri

ÎNFLORITÚR//Ă ~i f. 1) Element care înfrumuseţează ceva; ornament. 2) fig. Adaos născocit la relatarea unor fapte reale (pentru a produce o impresie mai puternică). /a înflori + suf. ~tură