ÎNFOCÁ, (rar) înfóc, vb. I. (Rar) 1. Tranz. A înfierbânta, a încălzi ceva la foc; a da foc la ceva. 2. Refl. Fig. A se aprinde, a se înflăcăra (ca urmare a unui sentiment puternic). – În + foc.

ÎNFOCÁ vb. a (se) înflăcăra, a (se) înroşi, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încinge. (S-a ~ de emoţie.)

ÎNFOCÁ vb. v. înfierbânta.

înfocá vb., ind. prez. 1 sg. înfóc, 3 sg. şi pl. înfoácă

A SE ÎNFOCÁ mă înfóc intranz. 1) (de-spre persoane) A manifesta o activitate sporită; a se aprinde; a se înfierbânta; a se întărâta. 2) A se supăra foarte tare; a se aprinde. /în + foc