ÎNFRICOŞÁ, înfricoşez, vb. I. Refl. şi tranz. A fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de frică; a (se) înspăimânta; a (se) îngrozi, a se înfrica. – În + fricos.

ÎNFRICOŞÁ vb. v. îngrozi.

înfricoşá vb., ind. prez. 1 sg. înfricoşéz, 1 pl. înfricoşăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. înfricoşéze; ger. înfricoşând

A SE ÎNFRICOŞ//Á mă ~éz intranz. A fi cuprins de frică. /în + fricos

A ÎNFRICOŞ//Á ~éz tranz. A face să se înfricoşeze. [Sil. în-fri-] /în + fricos