ÎNFRIGURÁRE, înfrigurări, s.f. Stare de încordare nervoasă, de nerăbdare, de emoţie. ♢ Loc. adv. Cu înfrigurare = cu nelinişte, cu emoţie. – Înfrigur[at] + suf. -are.

ÎNFRIGURÁRE s. agitaţie, febrilitate, încordare, neastâmpăr, nelinişte, nerăbdare, tensiune. (~ plecării la drum.)

înfriguráre s. f., g.-d. art. înfrigurării

ÎNFRIGUR//ÁRE ~ări f. Stare de agitaţie, de încordare nervoasă; febrilitate. ♢ Cu ~ cu emoţie şi nerăbdare. /în + friguri + suf. ~are