ÎNFRUNTÁRE, înfruntări, s.f. Acţiunea de a înfrunta şi rezultatul ei. 1. Mustrare, dojană aspră; p. ext. jignire, insultă. 2. Rezistenţă hotărâtă; opunere îndrăzneaţă. ♦ Conflict, ciocnire. – V. înfrunta.

ÎNFRUNTÁRE s. 1. sfidare, (rar) sfruntare. (~ cuiva.) 2. v. încăierare.

ÎNFRUNTÁRE s. v. admonestare, afront, bă-tălie, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, injurie, insultă, jignire, luptă, morală, mustrare, observaţie, ocară, ofensă, reproş, ruşine, umilinţă.

înfruntáre s. f., g.-d. art. înfruntării; pl. înfruntări