ÎNGHIŢITÚRĂ, înghiţituri, s.f. Înghiţire. ♢ Expr. (A bea) dintr-o înghiţitură = (a bea) sorbind toată băutura dintr-o singură dată. ♦ (Concr.) Cantitatea de mâncare sau de băutură care se poate înghiţi dintr-o dată. – Înghiţi + suf. -tură.

ÎNGHIŢITÚRĂ s. 1. v. îmbucătură. 2. v. duşcă. 3. în-ghiţire, înghiţit. (~ unui ac.)

înghiţitúră s. f., g.-d. art. înghiţitúrii; pl. înghiţitúri

ÎNGHIŢITÚR//Ă ~i f. Cantitate de mâncare sau de băutură, care poate fi înghiţită dintr-o singură dată. [G.-D. înghiţiturii] /a înghiţi + suf. ~tura