ÎNGRĂŞÁ, îngráş, vb. I. 1. Refl. A deveni (mai) gras, a prinde grăsime. ♢ Tranz. Mâncarea bună l-a îngrăşat. ♦ Tranz. fact. Spec. A face un animal să devină gras, hrănindu-l bine. ♢ Expr. Îngraşă porcul în ajun = încearcă să facă ceva serios în ultimul moment. 2. Tranz. A îmbunătăţi fertilitatea unui teren prin îngrăşăminte; a gunoi². – Lat. *ingrassiare (< grasus = crassus).

A (se) îngrăşa ≠ a slăbi

ÎNGRĂŞÁ vb. a (se) împlini, a (se) rotunji, (reg.) a (se) încăla, (prin Ban.) a (se) încărna.

îngrăşá vb., ind. prez. 1 sg. îngráş, 2 sg. îngráşi, 3 sg. şi pl. îngráşă, 1 pl. îngrăşăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. îngráşe; ger. îngrăşând

A SE ÎNGRĂŞÁ mă îngráş intranz. (de-spre fiinţe) A deveni mai gras, mai plin; a se rotunji; a se împlini. ♢ Porcul nu se îngraşă în ajun (sau la Ignat) lucrurile serioase nu se fac în pripă. /<lat. ingrassiare

A ÎNGRĂŞÁ îngráş tranz. 1) (fiinţe, mai ales animale sau păsări domestice) A face să se îngraşe. 2) (solul) A face (mai) fertil (cu ajutorul îngrăşămintelor). /<lat. ingrassiare