ÎNGRĂDITÚRĂ, îngrădituri, s.f. Împletitură de nuiele (sau gard, zid, grilaj etc.) cu care se împrejmuieşte un teren. – Îngrădi + suf. -tură.

ÎNGRĂDITÚRĂ s. v. gard.

îngrăditúră s. f., g.-d. art. îngrăditúrii; pl. îngrăditúri

ÎNGRĂDITÚR//Ă ~i f. Construcţie în jurul unui teren, care împiedică accesul liber; gard. /a îngrădi + suf. ~tură