ÎNGRĂMĂDÍ, îngrămădesc, vb. IV. Tranz. şi refl. A (se) strânge la un loc în număr mare, a (se) aduna grămadă; a (se) grămădi. ♦ A (se) înghesui, a (se) îmbulzi; a (se) grămădi. – În + grămădi.

A (se) îngrămădi ≠ a (se) răşchira, a (se) răzleţi, a (se) risipi

ÎNGRĂMĂDÍ vb. 1. v. îmbulzi. 2. a se băga, a se îmbulzi, a se îndesa, a se înghesui, a se vârî. (Nu vă mai ~ aşa în mine!) 3. a burduşi, a ghemui, a îndesa, a înghesui, a ticsi, (rar) a tescui, (înv. şi pop.) a strâmtora, (reg.) a bucşi, (prin Transilv. şi Mold.) a bâcsi, (prin Mold.) a bosoli, (Mold. şi Transilv.) a desăgi, (Mold.) a găvozdi, (fig.) a căptuşi. (A ~ în valiză toate cele necesare.) 4. (fig.) a se bolovăni. (Norii se ~.)

îngrămădí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îngrămădésc, imperf. 3 sg. îngrămădeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. îngrămădeáscă

A SE ÎNGRĂMĂD//Í mă ~ésc intranz. A se aduna într-un loc în număr mare; a se strânge grămadă; a se aglomera; a se îmbulzi. /în + grămadă

A ÎNGRĂMĂD//Í ~ésc tranz. A face să se îngrămădească; a masa; a reuni. /în + grămadă