ÎNGRIJORÁ, îngrijorez, vb. I. Tranz. şi refl. A inspira sau a simţi nelinişte, grijă, teamă; a (se) nelinişti, a (se) alarma, a (se) îngriji, a se îngrija. [Var.: (Înv.) îngrijurá vb. I] – În + grijă + suf. -ura.

A (se) îngrijora ≠ a (se) linişti

ÎNGRIJORÁ vb. 1. a (se) alarma, a (se) frământa, a (se) intriga, a (se) nelinişti, a (se) speria, a (se) tulbura, (livr.) a (se) impacienta, (reg.) a (se) îngrija, (înv.) a (se) îngriji, a (se) lărmui. (Îl ~ întârzierea lui.) 2. a se nelinişti, a se teme, (înv.) a se griji. (Nu trebuie să te ~ de soarta lui.) 3. v. păsa.

îngrijorá vb., ind. prez. 1 sg. îngrijoréz, 3 sg. şi pl. îngrijoreáză

A SE ÎNGRIJOR//Á mă ~éz intranz. A fi cuprins de grijă; a intra la griji; a se nelinişti; a se agita; a se frământa. /în + grijă

A ÎNGRIJOR//Á ~éz tranz. A face să se îngrijoreze; a nelinişti. /în + grijă