ÎNGROZÍ, îngrozesc, vb. IV. Tranz. şi refl. A produce sau a simţi spaimă, groază; a (se) înspăimânta, a (se) înfricoşa. – În + groază.

ÎNGROZÍ vb. a se cutremura, a se încrâncena, a se înfiora, a se înfricoşa, a se înspăimânta, a tremura, a se zgudui, (înv. şi pop.) a se spăimânta, (înv. şi reg.) a se spăima, (reg.) a se înfrica, a se scârbi, (înv.) a se mira, (înv., în Mold.) a se oţărî, (reg. fig.) a se teşi, (înv. fig.) a se încreţi. (S-a ~ la auzul acestei veşti.)

îngrozí vb., ind. prez.1 sg. şi 3 pl. îngrozésc, imperf. 3 sg. îngrozeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. îngrozeáscă

A SE ÎNGROZ//Í mă ~ésc intranz. A fi cuprins de groază; a se înspăimânta tare. /în + groază

A ÎNGROZ//Í ~ésc tranz. A face să se îngrozească. /în + groază