ÎNJURĂTÚRĂ, înjurături, s.f. Vorbă sau expresie injurioasă, de ocară; sudalmă. – Înjura + suf. -ătură.

ÎNJURĂTÚRĂ s. (livr.) imprecaţie, invectivă, (rar) înjurare, (pop.) ocară, sudalmă, suduială, suduitură, (fig.) îmbălătură, (arg.) sictireală.

înjurătúră s. f., g.-d. art. înjurătúrii; pl. înjurătúri

ÎNJURĂTÚR//Ă ~i f. Vorbă sau expresie injurioasă; sudalmă. [G.-D. înjurăturii] /a înjura + suf. ~ătură

Injuratura folosita deseori asupra unei alte persoane (sugi MUIE) nu este frumos sa fie folosit acest cuvant asupra nimanui.

injuratura care copii din zilele noastre o folosesc des