ÎNLEMNÍ, înlemnesc, vb. IV. Intranz. şi tranz. A rămâne sau a face să rămână nemişcat de frică, de spaimă sau de uimire; a încremeni, a înmărmuri, a împietri. ♦ Refl. Fig. (Rar) A deveni insensibil, neîndurător; a se împietri. – În + lemn.

ÎNLEMNÍ vb. 1. v. înmărmuri. 2. a împietri, a încremeni, a înmărmuri, a înţepeni, a paraliza, (înv. şi pop.) a mărmuri, (fig.) a îngheţa. (A ~ de spaimă.)

înlemní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înlemnésc, imperf. 3 sg. înlemneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înlemneáscă

A ÎNLEMN//Í ~ésc intranz. 1) A pierde capacitatea de a se mişca (din cauza unor emoţii puternice); a rămâne nemişcat; a împietri; a înmărmuri; a încremeni. ~ de mirare. 2) fig. rar A deveni insensibil (ca un lemn); a se închide în sine; a se împietri. /în + lemn